Timpul ce se scurge

Poze uitate, purtate de vânt
Zboară-n neștire spre soare;
Amintirile toate și gând după gând
Se pierd în neștire, în zare.

Niciun viitor, nici măcar un prezent,
Ci un purgatoriu continuu;
Doar un trecut ce bântuie-absent
Într-un Univers rece, ambiguu.

Fără un ceasornic ce poate reda
Secundele scurse și speranța pierdută,
Te zbați, dar nu poți evada
Dintr-o realitate nedreaptă și cruntă.

Iar demonii stau și-ți șoptesc:
„Știi că ești singurul vinovat”
Și tu știi că nu ei greșesc
Și că totul este adevărat.

Orice persoană îți poate spune:
A întoarce timpul nu e posibil;
Ce se va sparge… spart va rămâne…
Timpul se scurge ireversibil.

2 gânduri despre „Timpul ce se scurge

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s