Vacanță în Tenerife, cu popas pe litoralul românesc

După ce mă asigur că bagajul meu este complet, mă așez în pat, încercând să adorm. Sunt foarte agitat, deoarece mâine am zborul pentru prima mea vacanță în Tenerife.

 

Tenerife-sunset-1024x671.jpg
sursă foto: christiantour.ro

 

Îmi mai verific bagajul încă o dată, mă plimb puțin prin cameră pentru a-mi consuma energia, apoi reușesc, în sfârșit, să adorm.

***

Am ajuns pe plajă, însă nu seamănă deloc cu cea din Tenerife. Cercetez cu atenție stațiunea foarte aglomerată, încercând să-mi dau seama unde mă aflu de fapt. Analizez în detaliu hotelurile (care nu par atât de moderne pe cât mă așteptam și nu seamănă nicidecum cu cele din poze), apoi îmi îndrept atenția spre oamenii așezați pe șezlonguri și cei care înoată în mare. Inițial, nu observ nimic ciudat. Totul este la locul lui. Oamenii nu fac altceva decât să se bucure de vacanță. Însă îmi ciulesc atent urechile pentru a înțelege mai bine dialogurile purtate în jurul meu și descopăr cu stupoare că plaja este populată în totalitate de români. Așadar, mă aflu într-o stațiune românească.

Îmi duc mâna spre buzunar ca să-mi iau telefonul și să accesez Google Maps, însă îmi dau seama că nu îl  am la mine. Cercetez plaja în speranța că voi găsi pe cineva dispus să mă ajute în acest sens. În cele din urmă, văd pe cineva de vârsta mea, singur, întinzându-și un cearșaf pe nisip. Mă duc spre el și mă prezint:

— Salutare! Mă numesc Costin.

— Alex, îmi pare bine!

— Îmi poți împrumuta, te rog, telefonul pentru a intra pe Google Maps?

Mă privește mirat, se încruntă, iar ochii i se măresc de curiozitate, de parcă i-aș fi vorbit în limba chineză.

— Gugăl ce? mă întreabă el. Și de unde vrei să am eu telefon aici, pe plajă? începe el să râdă. Dacă ai nevoie de să suni pe cineva, du-te la poșta din oraș. Ei au telefon. Însă mă îndoiesc că vei reuși ceva.

Acum este rândul meu să îl privesc uimit. Nu pot să înțeleg la ce se referă. Apoi mă uit în jur și observ un lucru  de-a dreptul bizar. Nimeni, dar absolut nimeni nu are un smartphone în mână. Nimeni nu face selfie din vacanță… ce straniu!

Momentan, las acest detaliu de-o parte. Tot ce am în vedere acum este faptul că nu mă pot folosi de tehnologie, așa că îl întreb mai departe pe Alex:

— Unde ne aflăm acum? Nu suntem în Tenerife?

— Tenerife? mă întreabă el uimit. Suntem în Constanța. În stațiunea Olimp.

download (2)
sursă foto: litoralulromânesc.ro

Cum e posibil să mă aflu aici? Să-mi joace creierul feste? Oare am ratat avionul sau ce?

— Stai că nu mai înțeleg nimic, îi spun eu derutat. Să înțeleg că și tu ești în vacanță?

— Da. Aveam chef să merg la mare vara asta, așa că m-am urcat în Dacie și iată-mă aici, bucurându-mă de soare.

Îl privesc serios în ochi, apoi încerc să-i explic situația cu care mă confrunt:

— Se întâmplă ceva ciudat. Voiam de foarte mult timp să-mi petrec vacanța în Tenerife, astfel că am răsfoit o grămadă de oferte Early Booking, până ce am găsit-o pe cea mai bună, la Hotelul TURQUESA PLAYA, plus că am un meniu all inclusive. Iar plata am făcut-o deja online, cu cardul, așa că eu vreau să mă bucur de vacanța mea!

— Iar începi să vorbești ciudat? începe el iarăși să râdă. Haide, ia loc și relaxează-te.

În cele din urmă, trag aer în piept, mă calmez, apoi mă așez pe cearșaf. Alex desface lada frigorifică și scoate câte câte o cola pentru fiecare.

În timp ce ne relaxăm la soare și uităm de griji, începe să-mi povestească despre viața lui, apoi începem să glumim și să râdem. Mă uit în jur și îi observ și pe ceilalți oameni, care se bucură de fiecare clipă a concediului, fără să se streseze în legătură cu ce selfie să posteze pe Facebook sau Instagram.

— Știi, mi-ar plăcea să vin mai des în vacanță, îmi spune Alex. Bineînțeles că nu sunt singurul. Dar cine știe, poate că tovarășul Nicolae Ceaușescu va face ceva și în legătură cu asta?

— Stai, ce?! exclam eu, ca trezit din transă.

Înainte să-mi pot da seama ce se întâmplă de fapt, totul se întunecă în jurul meu și simt paralizie în tot corpul.

***

Sună alarma.

Mă trezesc, dându-mi seama că nu a fost altceva decât un vis. Am visat că mă aflu pe o plajă de pe litoralul românesc de dinainte de 1989. Așa se explică lipsa telefoanelor mobile, confuzia pe care Alex o avea de fiecare dată când îi vorbeam despre tehnologie sau alți termeni moderni și de ce acesta l-a menționat de Ceaușescu.

În fine, mă îmbrac, îmi iau bagajul și plec pentru a prinde zborul spre Tenerife. Cred că o să încep să apreciez mai mult faptul că, în ziua de azi, pot călători oriunde vreau și oricând vreau.

turquesa-playa-313.jpg
sursă foto: christiantour.ro

Însă dacă ar fi să învăț totuși un lucru despre vacanțele din trecut, acesta este faptul că ar trebui să las puțin smartphone-ul de-o parte și să mă bucur pe cât posibil de fiecare clipă. La urma urmei, selfie-urile mai pot aștepta.

Acest articol a fost scris pentru Proba 27 a concursului SuperBlog 2019.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s