„Flori în păr 2” de Iulia Ioniță (recenzie)

WhatsApp Image 2019-10-20 at 18.44.44

Salutare tuturor și bine ați revenit pe blogul meu!

Știu că nu am mai scris o recenzie de foarte multă vreme, dar nici timpul nu mi-a mai permis să citesc atât de mult pe cât obișnuiam înainte, mai ales de când a început școala.

De această dată, vreau să vă prezint cartea „Flori în păr 2” de Iulia Ioniță, continuarea poveștii „Flori în păr” (recenzie aici). De obicei, atunci când scriu despre o serie, includ toate volumele într-o singură recenzie, însă acum am simțit nevoia să postez două articole separate cu privire la aceste cărți. De asemenea, vă anunț că ar mai putea apărea mici spoilere din primul volum.

Dar haideți să nu o mai lungim mult și să începem.

Descriere

„Suntem vocile pe care le auzi noaptea în spatele blocului. Care te fac să strângi și mai rău în brațe ursulețul ăla de pluș afurisit. Vocile pentru care oricând ți-ai încălca regulile. Încă o dată și încă o dată. Din nou și din nou. Și, dacă nu ne auzi gurile, probabil că bem în mașina lui Zayden. Sau facem altceva cu ele. A avea flori în păr… poate că este o stare psihică. Însă nimeni nu are flori în păr, în afară de Amy. Eu niciodată nu am avut flori în păr. Și nimeni nu va mai avea, vreodată!”

pexels-photo-204366

Scurtă prezentare

Povestea lui Amy continuă, fiind prezentată ca fiind o fată ceva mai matură, care a renunțat la rebeliune, care are un iubit aparent perfect și cuminte și, implicit, viața perfectă. Totuși…

Chiar dacă Fata cu Flori în Păr nu mai este rockerița rebelă, care stârnea controverse, și pare că a scăpat de lanțurile dure și ruginite în care drogurile o țineau captivă, o nouă închisoare apare și amenință să o țină în spatele gratiilor toată viața: monotonia.

„Și nu… eu nu am fost salvată.”

Amy devine din ce în ce mai nefericită cu viața pe care o are. Având legături tot mai slabe cu industria muzicală și fiind forțată de actualul ei iubit, Will, să trăiască precum o legumă, Amy simte că viața ei devine din ce în ce mai gri și că nimeni nu o mai poate înțelege. La urma urmei, cine a înțeles-o vreodată? Nici măcar Jo nu a făcut-o…

pexels-photo-2174618

Un lucru nou pe care autoarea îl aduce în acest volum este faptul că Amy nu mai este singura naratoare. În paralel cu actuala dramă prin care aceasta trece, ne este prezentat și modul în care viețile lui Jo, April, Lynn și ale multor alte personaje decurg pe zi ce trece.

Oare Amy va mai avea vreo tangență cu vechea ei gașcă? Oare ea și Jo vor ajunge să-și mai vorbească vreodată? Sau își vor continua viețile separat, ca și cum nu s-ar fi cunoscut vreodată?

Fragmente

„Mă doare, așa… parcă uneori vreau să plec, cu sufletul, acolo unde naivitatea era al doilea nume al meu… acolo unde soarele îmi atingea pielea, cu raze calde, iar eu eram înconjurată de prieteni… Vreau acolo unde e inima mea, unde în lume există doar bine, unde străina asta odioasă de mine nu-mi mai judecă cu mintea-i bolnavă ceea ce ochii-mi văd, acolo unde credeam în tot” 

„E acel moment infect, acel moment ciudat. E ca o poezie. Sângele îi ardea în vene, căci voia doar mai mult. Voia doar să fie și ea în „lumea bună”. Și, cum toate se întâmplă cu un motiv… trebuia să nu fie degeaba. La ce s-a ajuns? La o mamă care își acoperă fața cu părul ei lung și negru, de rușine, și la un copil fără direcție. Un copil care gândește atât de mult, de matur, ca și cum ar recupera tot ceea ce nu a gândit până acum. Dar în al cărui sânge, probabil, mai mișună, încă, niște rămășițe de substanțe.” 

„Uite cum, fără fericire, începi să o apreciezi. Altfe, ți s-ar părea o normalitate, ca și cum ți s-ar cuveni. Mă doare ideea de a „cumpăra minute”. Adică timpul nu îl poți recupera, dar îl cumpărăm ca să putem vorbi la telefon. Cum era viața înainte… generația tânără nu știe ce înseamnă „:x”, și nici nu-și mai cumpără minute sau credit” 

„Zici că iubești, dar nu toți iubim la fel. Conform cuvintelor, iubirea mea e sinonimă cu iubirea ta. Și tot așa. Contează și ce simțim. Vă zic eu, energiile debordante ne salvează! Totul e un clișeu, totul e o etichetă. Folosește sistemul și societatea în favoarea ta”

„Nu mai pot lăsa toate versurile astea să treacă… e unicitatea momentului… înnebunesc dacă nu îmi îndeplinesc obsesia asta.”

„Atât de multă empatie, fericire… admirație, politețe. Dar pe interior, nu am nimic altceva în afară de ură. Urăsc tot. Urăsc pe toată lumea. Practic, sincer… le doresc moartea tuturor. Am trecut de vârsta la care să mai pot fi salvată. Și, cât eram acolo, nimeni nu a încercat să o facă.”

Impresii personale

Se observă clar o evoluție a narațiunii, având în vedere că între cele două volume au trecut trei ani, timp în care autoarea a avut timp să se perfecționeze. Dar, în același timp, „Flori în păr 2” păstrează aceeași atmosferă deep care, pe foarte mulți dintre noi, ne-a făcut să ne îndrăgostim de universul Fetei cu Flori în Păr.

Mi se pare genială ideea de a povesti și din perspectivele celorlalte personaje. De unele am ajuns să mă îndrăgostesc, iar pe altele pur și simplu le-am urât până ce au dispărut din peisaj.

Această poveste are capacitatea de a te trece printr-o grămadă de stări, iar vibe-ul ți se poate modifica oricând, cu fiecare pagină întoarsă.

Vă recomand cu drag această serie de cărți. „Flori în păr” și „Flori în păr 2” pot fi comandate de pe site-ul Editurii Datagroup, aici și aici.

De asemenea, pe Iulia Ioniță o puteți găsi pe blog, pe canalul de Youtube și pe Instagram.

Acestea fiind spuse, vă urez toate cele bune și spor la citit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s