Sentimente stinse

pexels-photo-2470407
Sursă foto: pexels.com

— Și totuși, nu mi-ai spus de ce ești așa de trist, spuse D. Așadar?

K. era sătul să-i tot explice care era motivul stării sale. În plus, nu voia să se mai gândească la asta. Toată situația îi picase atât de prost încât simțea o stare de greață permanentă.

— Să mor dacă pot să înțeleg de ce reacționezi așa, continuă D. O să-ți treacă, vorbesc serios. Oricum, nu este prima dată când te îndrăgostești. O să treacă și persoana asta.

— Prietene, hai să-ți explic un lucru, poate așa vei reuși să mă înțelegi.

K. își luă o mină serioasă, dar și ușor iritată. În plus, îl rodea faptul că trebuie să explice întreaga situație în termeni cât mai ușor de înțeles. Nu era prea convins că D. va pricepe acum, așa cum nu a făcut-o nici în dățile trecute. În cele din urmă, K. își găsi cuvintele și începu să vorbească:

— Nu este neapărat vorba despre persoana pe care ai menționat-o mai devreme. Este vorba despre mine și despre ceea ce simt eu de fiecare dată când mă îndrăgostesc. Este vorba despre faptul că niciodată nu voi putea fi împreună cu cineva de care îmi place și tu știi prea bine de ce. Și, în astfel de momente, încep să mă întreb dacă am greșit cu ceva și ce am făcut de nu mă pot bucura de lucrul de care majoritatea oamenilor se bucură. E ca și cum te-ai fi născut cu un drept care ți-a fost confiscat pe parcursul vieții.

K. făcu o pauză. Își duse mâna către buzunarul interior al hanoracului și își scoase o țigară. Și-o duse la buze, apoi și-o aprinse. După vreo două fumuri, începu din nou să vorbească:

— De cele mai multe ori, am doar două variante. Prima este să simt. Să-mi cultiv sentimentele și să sper, ca și când chiar aș avea vreo șansă cu respectiva persoană. La început, mă simt bine. Apoi, treptat, devine din ce în ce mai apăsător și, înainte să-mi dau seama, mă adâncesc în cel mai vicios comportament.

Mai trase un fum, apoi continuă:

— A doua variantă este să-mi omor fluturii înainte de a le da ocazia să se înmulțească. Este cea mai înțeleaptă, însă și cea mai dureroasă. Îmi reprim sentimentele înainte ca acestea să mă controleze pe mine. Cu alte cuvinte, trebuie să fiu realist.

K. făcu un gest teatral cu obiectul din mâna sa  dreaptă:

— E ca și cum ți-ai stinge o țigară pe piele. Doare al dracului de tare la început, dar măcar știi că scânteia se va stinge definitiv. Apoi îți trece și revii cu picioarele pe pământ.

Din fericire, K. nu avea de gând să facă o demonstrație. În plus, D. nu mai avea nevoie de o altă explicație. De data aceasta, înțelese la ce se referea prietenul său.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s