Poza ta

Sincer, habar nu am de ce continui să-ți scriu, având în vedere că viețile noastre nu se vor mai intersecta de acum încolo.

Mi-a fost clar de la bun început că între noi nu se va întâmpla nimic, că diferențele de viziune sunt prea mari și că nu vom ajunge niciodată să privim spre același orizont.

Vorbele și farmecul au fost de partea ta. Ar fi fost inevitabil să nu mă îndrăgostesc de o astfel de persoană deschisă la dialoguri și mereu cu zâmbetul pe buze. Ah, buzele alea…

Și ce ai fi vrut să fac dacă nu să mă amăgesc cu repetatul gând că te voi revedea încă o dată? Să mă uit iar în ochii tăi și să privesc povestea noastră derulându-se chiar în fața mea. O poveste care este, de altfel, doar o fantezie, fără nici măcar o bază reală. Și mă tot amăgeam în acest fel până când aveam să mă satur și să te dau uitării. Și am reușit. Dar…

După luni în care nu ne-am văzut, a fost suficientă o singură poză de-a ta pentru a-mi aduce înapoi confuzia și pentru a-mi crea unul dintre cele mai puternice déjà vu-uri avute vreodată. Și te-ai schimbat… mult. Iar eu am rămas… surprins. Nu cred că există în alt mod de a descrie felul în care m-am simțit în acel moment.

E ok, eu chiar nu mai simt nimic pentru tine. Cuvintele scrise aici sunt doar frânturi din ceea ce am simțit odată și m-am chinuit să-mi șterg din minte și din suflet. După atâtea versuri compuse și atâta inspirație pentru tot materialul scris, e imposibil să nu rămână ceva.

Ce clișeu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s