Resemnare

Zile-ntregi de ploi și vijelii
Mi-au dăinuit în minte,
Sufletul îmi era sloi,
Rătăcit printre morminte.

Atâta ură adunată
Într-un suflet sfărâmat
Cu o voce sugrumată
Și spiritul încătușat.

Și totuși…

Acele zile sunt departe,
Rămase doar în amintire,
Căci fiecare moment în parte
A fost doar încercare.

Norii negri s-au retras
Făcând loc luminii-n zare,
Iar deasupra-mi a rămas
Peisajul soarelui ce răsare.

Foarte mulți au încercat
În suflet otrava să-mi toarne,
Dar acum s-a terminat;
Simt cum veninul dispare.

Acum simt că m-am regăsit
După un drum ce părea fără scăpare;
Sufletul mi-e liniștit
Și gust din dulcea alinare.

Știu ce vreau și știu ce pot,
Și știu că-mi sunt propria salvare;
Printre încercări înot
Dând de propria-mi resemnare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s