Povești nespuse

Pe lângă ceea ce lăsăm să se vadă la suprafață, cu toții avem povești nespuse, pe care le ținem secrete față de ceilalți, dintr-un motiv sau altul.

Inițial, acele povești sunt menite să fie doar ale noastre, lucruri care ne definesc și pe care nu vrem să le împărțim cu alții.

Dar, într-un final, apare un moment în care devine din ce în ce mai dificil să ținem totul doar pentru noi. Avem nevoie să vorbim, să povestim și să ne deschidem. Avem nevoie să fin sinceri… să fim noi înșine, măcar cu persoanele apropiate care sunt în stare să ne asculte până la capăt și să ne înțeleagă.

Și aș fi putut s-o fac cu mult timp în urmă. Aș fi putut să mă destăinui și încă nu sunt pe deplin sigur de ce am amânat atât de mult un lucru inevitabil. Probabil că mi-era frică de reacțiile ce ar fi putut apărea după. Sau, pur și simplu, mi-am dorit să păstrez totul pentru mine. Dar e greu când nu ai pe cineva căruia să-i poți povesti toate stările prin care treci zilnic. Așa că…

Așa că am făcut-o. Am fost curajos și m-am destăinuit în fața cui trebuie, fără teama că povestea mea va ajunge la urechile cui nu trebuie. Iar acum mă simt bine. Mă simt ca și cum o mare greutate mi-a fost ridicată de pe umeri, iar acum, cu un stres în minus, mă pot bucura un pic mai mult de viață. Până la urmă, nu am făcut altceva decât să mai depășesc încă o barieră psihologică.

Și sunt fericit.

Și nu regret.

P.S.: Iertați-mă dacă am aberat prea mult 🙃

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s