„Banda celor șase ciori” de Leigh Bardugo (recenzie)

44311010_252470802079686_4372343038802919424_n

Salutare!

În acest articol vreau să vă prezint două cărți citite recent, anume „Banda celor șase ciori” și „Răzbunarea ciorilor” de Leigh Bardugo.

Descriere

„Ketterdam: un centru înfloritor al comerțului internațional, unde poți găsi orice dacă ești dispus să plătești prețul – și nimeni nu o știe mai bine decât Kaz Brekker, un hoț de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acționeze de unul singur…

Așa că iată care este banda lui:

Un condamnat însetat de răzbunare.

Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.

Un fugar cu un trecut privilegiat.

O spioană poreclită Fantoma.

O Sfâșie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat.

Un hoț cu darul evadărilor imposibile.

Kaz și echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei.”

Scurtă introducere

Povestea se petrece în același univers în care s-a petrecut și acțiunea din trilogia „Grisha”, scrisă de aceeași autoare (recenzie aici). Personajul principal, Kaz Brekker, este un tânăr de 17 ani, fără familie, care locuiește în cartierul rău famat al orașului Ketterdam. El este șeful Scursurilor, o tânără bandă de hoți, cea mai bună din întreg orașul. Kaz este renumit pentru ingeniozitatea sa de a sparge încuietori și de a născoci planuri astfel încât să scape „curat” de fiecare dată. Din cauza vieților pe care le-a curmat și mănușilor sale negre, pe care le nu și le scoate niciodată, este poreclit Mâini-Murdare.

Totul începe când apare pe piață un nou drog, anume jurda-parem. Acesta are puterea de a subjuga Grisha (acei oameni cu puteri speciale) și de a le amplifica puterile. Astfel, Grisha devin adevărate arme ce pot fi folosite de oricine, în orice scop, lucru ce poate da naștere unor războaie catastrofale. Omul de știință shuhan ce a inventat acest drog este luat prizonier de către Fjerda – o națiune nordică și extrem de fortificată – și obligat să fabrice jurda-parem pentru a tortura și subjuga din ce în ce mai mulți Grisha.

Kaz află de toate acestea atunci când Jan Van Eck, un bogat și puternic negustor din Ketterdam, îl angajează cu scopul de a-l ajuta pe omul de știință shuhan să evadeze din temnițele fjerdanilor . Kaz este conștient de faptul că Van Eck îl trimite într-o misiune imposibilă, ba chiar sinucigașă. Dar dacă misiunea va fi un succes, nu doar că lumea ar putea fi salvată de periculosul drog, dar cel poreclit Mâini-Murdare ar putea avea parte de o recompensă foarte consistentă din partea negustorului.

Astfel, Kaz Brekker face tot posibilul pentru a strânge banda cu care are de gând să dea marea lovitură. Îi alege pe: Inej, pentru silențiozitatea ei și abilitatea de a se strecura asemenea unui păianjen pentru a obține toate informațiile necesare, Jesper, pentru talentul său de pistolar (în ciuda dependenței de jocurile de noroc) , Matthias, pentru forța lui fizică și pentru că este singurul care știe planurile închisorii în care este ținut omul de știință, Nina, pentru puterile ei de Grisha și Wylan, pentru cunoștințele lui în fabricarea bombelor.

După punerea planului în aplicare, urmează foarte multe obstacole, tensiuni între membrii bandei, vieți puse în pericol, întorsături de situație și, nu în ultimul rând, Kaz are parte de o mare trădare, care aproape că îi periclitează scopul – acela de a pune mâna pe bani.

89d85621c127318c1e5bc6ee174a56fa

Fragmente

„Inima e o săgeată. Are nevoie de o țintă în care să se înfigă.”

L-a tras în piept pe Kaz, și-a amintit ea. Deci foarte probabil e prost.”

„Când Matthias a deschis ușa de la celulă, Nina a șovăit o clipă. Nu s-a putut abține. Avea să țină minte toată viața cruzimea de pe fața lui Matthias când apăruse la fereastră, precum și îndoiala pe care i-o sădise în suflet. Văzându-l în prag, îndoiala a copleșit-o din nou, dar când i-a întins mâna, și-a dat seama că nu mai avea motive să se teamă.”

„Wylan a aruncat o ultimă privire în oglinda cu ramă aurită din baie. Fața care îl privea în oglindă era din nou familiară, dar oare cine era el de fapt? Un infractor? Un fugar? Un pirotehnist acceptabil – sau poate mai mult decât acceptabil?”

„Când erau pe Vălul Negru, Kaz îi spusese că aveau să scape luptând. Cu pistoalele și cuțitele în mâini. Pentru că asta știm să facem. Inej avea să lupte pentru el. Dar nu-l putea vindeca. Nu voia să-și irosească viața încercând.”

„— Ai o rană în adâncul tău, iar ruleta, cărțile de joc și zarurile le simți ca pe niște leacuri. Îți alină durerea, te liniștesc o vreme. Dar sunt otrăvuri, Jesper. De fiecare dată când joci, mai iei o gură de otravă. Trebuie să găsești alt mod de de a vindeca acea parte din tine, i-a spus e cu mâna pe pieptul lui. Nu-ți mai trata suferința ca și cum ar fi doar în imaginația ta. Dacă ai să vezi că rana e reală, ai s-o poți vindeca.”

„Și-a amintit-o așezată pe pervazul ferestrei lui de la mansardă, cândva, în primul an după ce o cooptase în rândul Scursurilor. Inej dădea de mâncare ciorilor strânse pe acoperiș.
— N-ar trebui să te împrietenești cu ciorile, îi spusese el.
— De ce nu? întrebase ea.
Kaz ridicase privirea de pe birou să-i răspundă, dar orice ar fi avut să-i spună i-a dispărut din minte. Soarele ieșise în sfârșit din nori, iar Inej își întorsese fața spre el. Avea ochii închiși, genele ei negre răsfirându-i-se deasupra pomeților ca niște mici evantaie. Vântul din port îi ridicase părul negru și, pentru o clipă, Kaz a simțit din nou că era un băiat convins că lumea e un loc fermecător.
— De ce nu? repetase ea, fără să deschidă ochii.
Și Kaz îi spusese primul lucru care îi venise în minte.
— N-au maniere.
— Nici tu, Kaz, râsese ea.
Și, dacă ar fi putut, Kaz ar fi păstrat într-o sticlă râsul ei și s-ar fi îmbătat cu el în fiecare seară. Era un râs care îl înspăimânta.”

„—Cum furi cel mai simplu portofelul cuiva?
—Îi pui un cuțit la gât? a întrebat Inej.
—Un pistol în șale? a spus Jasper.
—Otravă în băutură? a sugerat Nina.
—Sunteți înfiorători, a spus Matthias.”

„Acum, ochii lor erau la același nivel. Kaz a făcut un pas spre ea, apoi a rămas nemișcat, incapabil să înainteze. Nu putea face asta. Distanța dintre ei părea infimă. Și, în același timp, păreau despărțiți de câțiva kilometri.”

Impresii personale

La momentul actual, seria „Banda celor șase ciori” este preferata mea. Povestea a fost una mult mai complexă decât cea din trilogia „Grisha”.

La fel cum am menționat mai sus, fiecare personaj are o poveste complexă în spate, un profil psihologic foarte bine conturat și o personalitate aparte, lucruri ce te fac să te atașezi foarte rapid de această bandă de hoți.

Acțiunea, suspansul, întorsăturile de situație și perseverența celor șase tineri sunt doar alte lucruri ce m-au atras în întunecata lor lume, plină de crime, lăcomie, vicii și multe altele. Din fericire, Kaz și echipa sa rămân uniți  și, datorită prieteniei și legăturilor ce se formează între ei, reușesc să facă față oricărui obstacol.

Leigh Bardugo m-a cucerit întru totul prin talentul ei scriitoricesc și stilul ei de a da naștere acțiunilor. „Banda celor șase ciori” este una dintre acele cărți pe care ți-e imposibil s-o mai lași din mână după ce ai pătruns în adâncul poveștii.

Vă recomand cu drag această serie de cărți. Le puteți găsi la Editura Trei sau le puteți comanda dând click aici (pentru „Banda celor șase ciori”) și aici (pentru „Răzbunarea ciorilor”).

Acestea fiind spuse, pe data viitoare și spor la citit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s