Rutină

Ochii i se deschid, iar simțurile i se trezesc la viață odată cu ivirea zorilor. Se ridică din pat și se îndreaptă spre fereastră. Are nevoie de un semn care să-i confirme începutul unei noi zile.

Încercă să se dezmeticească, să își revină în simțiri și să se bucure de lumina zilei, atât cât îi permite timpul, în raport cu sarcinile pe care le are de îndeplinit azi: un program ce se repetă în fiecare zi și ce pare că nu se mai termină. Își reia rutina obișnuită, iar restul zilei decurge normal, intrându-și în ritm și reamintindu-și pașii ce alcătuiesc coregrafia pe care o tot execută fără încetare.

Își simte sufletul ca frunzele în bătaia vântului, aruncat în toate direcțiile, încercând să înfrunte capriciile vremii. Încearcă să facă fiecare pas perfect, astfel încât dansul să nu-i fie perturbat nici măcar un minut. Sarcina devine din ce în ce mai grea pe măsură ce gândul de a adăuga noi pași devine din ce în ce mai intens. Desigur că nu i se permite acest lucru, așa că își înăbușe dorința, în ciuda mustrării pe care sufletul său reprimat i-o face. Își continuă ziua.

Să viseze? Nu poate… Pașii sunt mult prea complicați pentru a-i permite să se mai gândească la altceva. Iar seara este mult prea obosit pentru a mai face loc vreunui gând, fie el de orice natură. Decide să se lase cuprins de somn. Are nevoie de odihnă pentru ziua următoare, o zi ca oricare alta… aceeași rutină… aceeași pași de executat…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s